Diagnosticarea

Majoritatea bolilor sunt caracterizate de cauza lor (etiologie) sau de „stricăciunile” produse corpului (patologie), ceea ce le face sunt relativ uşor de recunoscut şi definit. De exemplu, malaria este cauzată de paraziţi protozori, iar un atac cerebral rezultă din obturarea unei artere la nivelul creierului.

Din păcate, schizofrenia nu poate fi definită încă prin etiologia sau patologia sa, aşadar trebuie definită prin manifestările sale clinice sau simptome. Ca rezultat, un psihiatru trebuie să-şi bazeze diagnosticarea schizofreniei doar pe seama simptomelor manifestate de pacientul său, fără ajutorul testelor de sânge (ca în cazul malariei) sau a scanării cu tomograful (ca în cazul atacului de cord).

Când ar trebui să se ceară ajutor?

Există dovezi ştiinţifice solide care demonstrează că descoperirea şi intervenţia timpurie în cazul schizofreniei îmbunătăţesc rezultatele tratamentului.

Primele simptome de schizofrenie pot apărea la orice vârstă, dar de cele mai multe ori apar în adolescența târzie sau maturitatea timpurie. Aceste simptome sunt adesea precedate de o fază introductivă, subtilă, care poate dura de la zile până la luni şi constă în anormalităţi specifice şi subtile în gândire, simţire şi mod de comportare.

Fără beneficiile cunoașterii unor precedente, faza introductivă poate fi foarte greu de recunoscut ca atare, mai ales la o vârstă care poate trece uşor ca fiind un comportament adolescentin normal: probleme de relaţionare, depresie sau abuz de droguri. De aceea, este important ca părinţii, rudele şi prietenii să creadă în propriile instincte şi să convingă persoana în cauza să caute ajutor medical din partea unui generalist cât mai repede. În funcţie de natura, modul de manifestare şi gravitatea simptomelor, medicul generalist poate decide să îndrume persoana spre o opinie a unui psihiatru.

Povestea Oanei

Aceasta este o povestea unei persoane ce a fost diagnosticată cu schizofrenie:

Oana este o studentă la Agronomie de 23 de ani, care locuia într-o casă, împreună cu alţi trei studenţi din facultatea ei. Colegii ei au băgat de seamă că în ultimele șase luni Oana s-a comportat ciudat şi că nu a participat la niciun curs, de la începutul semestrului. În urmă cu o lună, Oana a primit un telefon în care era anunţată că prietena ei din copilărie, Cristina, murise într-un accident de maşină. De atunci, Oana se închidea în camera ei pentru perioade lungi de timp, lovindu-se de mobilă şi, aparent, ţipând la ea însăşi. Colegii ei au convins-o, într-un final, să consulte un medic.

Când Oana a ajuns la faţa locului, era atât de agitată şi epuizată încât nu a putut să răspundă la majoritatea întrebărilor puse de doctor. Totuşi, doctorul a reuşit să desluşească faptul că Oana auzea trei sau patru voci de bărbat care veneau din exterior. Vocile vorbeau despre ea, râdeau de ea, o învinuiau de problemele financiare ale familiei ei şi comentau asupra acţiunilor şi gândurilor ei.

Potrivit Oanei, erau vocile unor agenți SRI, angajaţi de părinţii ei să o distrugă. Oana spunea că încercau să obţină acest lucru prin insuflarea de gânduri periculoase, cum ar fi acela de a-şi taia venele.

Spre sfârşitul consultaţiei, când doctorul s-a ridicat pentru a-i deschide uşa, Oana a ţipat:

„Ţi-am văzut cureaua, şi tu ai fost trimis, ai fost trimis să-mi distragi atenţia! Nu mai pot… nu mai pot să lupt!” şi a fugit afară pe uşă.

Cum se pune un diagnostic de schizofrenie?

Dacă o persoană este suspectată că ar suferi de malarie, o mostră de sânge ar putea fi luată şi examinată la microscop în căutarea de paraziți care provoacă boala. Similar, dacă o persoană este suspectată că are un ritm cardiac anormal, o electrocardiogramă se poate realiza pentru a identifica ritmul anormal. Pe de altă parte, dacă o persoană este suspectată de schizofrenie, nu există niciun test fizic sau de laborator care poate confirma diagnosticul, decât simptomatologia și observaţia clinică a acestora de către medicul psihiatru.

Psihiatrul trebuie să-şi bazeze diagnosticul pe simptomele acelei persoane, care trebuie să îndeplinească anumite criterii listate în manualele de diagnostic. Aceste criterii sunt validate de medici prin cercetare ştiinţifică, în particular, prin consens şi cooperare:

• •În primul rând, individul trebuie să aibă cel puţin un simptom care este sigur legat de schizofrenie, cum ar fi iluziile sau halucinaţiile auditive;
• •În al doilea rând, aceste simptome trebuie să fi fost prezente pentru cel puţin o lună, iar semnele de tulburare trebuie să fi fost prezente de 6 luni;
• •În al treilea rând, aceste simptome trebuie să fi avut impact asupra vieţii sociale şi funcţionalităţii ocupaţionale ale individului;
• •În al patrulea rând, alte boli medicale şi psihiatrice care se pot manifesta la fel ca schizofrenia trebuie să fie excluse (vezi tabelul de mai jos, pentru o listă de astfel de boli).

În cât timp se pune un diagnostic de schizofrenie?

Psihiatrul începe excluderea altor boli mintale şi medicale care se pot manifesta asemenea schizofreniei prin obţinerea unei imagini clare şi detaliate despre simptomele şi istoria personală a persoanei, de obicei, într-o perioadă lungă de timp. În acest timp, individului i se poate realiza o examinare fizică completă, obţinerea de mostre de sânge şi urină şi programarea pentru tomografie sau un RMN.

În unele cazuri, se poate opta ca un al doilea psihiatru sau alt specialist (cum ar fi un neurolog sau un endocrinolog) să-i ofere o a doua opinie. Doar după ce psihiatrul a exclus în mod sigur alte boli, diagnosticul poate fi pus.

După manifestarea primelor simptome de schizofrenie, poate dura câteva săptămâni înainte ca diagnosticul de schizofrenie să fie pus. Această perioadă de stagnare poate reprezenta una dintre cele mai dificile perioade pentru persoana în cauză şi rudele acesteia.

Întrebare comună: Cum poate fi realizată intervenţia rapidă asupra bolii?

Din moment ce schizofrenia este diagnosticată prin simptomele sale pozitive, cognitive şi negative, aceasta nu poate fi diagnosticată în faza introductivă atunci când simptomele lipsesc sau sunt evidenţiate foarte puţin. Totuşi, individul poate fi suspectat de a avea această boală şi tratamentul va fi luat în considerare.

Trebuie să fie evidenţiat clar că detecţia şi intervenţia rapidă în cazul schizofreniei poate influenţa semnificativ starea bolii.