Simptomele
Simptomele schizofreniei sunt multiple şi se manifestă într-o asemenea varietate de combinaţii şi gravitate încât este imposibil a se descrie un caz tipic de schizofrenie.
Pe scurt, simptomele pot să fie când mai puternice, când mai slabe, bolnavul de schizofrenie având când zile bune, când zile rele. Pe termen lung, accentul poate să se schimbe de la un grup de simptome la altul, cu diferite provocări pentru bolnavul de schizofrenie şi pentru cei în grija cărora acesta se află.
Simptomele schizofreniei sunt de obicei împărţite în trei grupuri: simptome pozitive, simptome cognitive şi simptome negative, precum este ilustrat în tabelul de mai jos. Fiecare dintre aceste simptome este descris detaliat în acest capitol.
| Simptome pozitive | Simptome cognitive | Simptome negative |
|---|---|---|
•Halucinaţii; •Iluzii; •Delir; | •Dificultăţi de atenţie; •Dificultăţi de concentrare; | •Atenţie defectuoasă; •Cantitate/ gamă restrânsă de gânduri şi exprimare orală; •Gamă restrânsă de emoţii sau emoţii neadecvate; •Pierderea direcţiei şi motivaţiei; •Izolarea socială. |
Simptomele pozitive
Simptomele pozitive ale schizofreniei constau în simptome psihotice cum ar fi halucinaţiile şi iluziile. Ele sunt la fel de adevărate pentru bolnavul pe schizofrenie pe cât sunt de neadevărate pentru toţi ceilalţi. Simptomele pozitive sunt mai pregnante în stadiile timpurii ale bolii. Ele pot fi declanşate de situaţii stresante, cum ar fi îmbolnăvirea fizică, ruperea unei relaţii sau plecarea de acasă la facultate.
Halucinaţiile
Psihiatrii definesc halucinaţia ca o percepţie senzorială care apare în absenţa unui stimul. Halucinaţiile implică auzul, văzul, mirosul, gustul sau simţirea unor lucruri care nu sunt cu adevărat prezente. Cele mai des întâlnite halucinaţii în schizofrenie sunt cele auditive - halucinaţii ale vocilor şi ale sunetelor. Vocile pot să vorbească direct bolnavului (voci la persoana a doua) sau despre bolnav (voci la persoana a treia). Vocile pot fi foarte extenuante, în special dacă implică ameninţări sau abuz sau dacă sunt gălăgioase ori continue.
Poți înțelege ceva din extenuarea de a auzi voci astfel: deschide radioul şi televizorul în acelaşi timp, cu volumul la maxim, şi să încearcă să porți o conversaţie normală. În unele cazuri, vocile precum cele ale unor vechi cunoştinţe, strămoşi sau „îngeri păzitori” pot reprezenta, mai degrabă, o sursă de confort şi relaxare, decât una de extenuare.
Iluziile
Iluziile sunt definite ca fiind convingeri puternice care nu sunt susţinute de o logică sau de o convingere exterioară şi care nu sunt în concordanţă cu datele obiective ale celui care le are. Deşi iluziile nu sunt neapărat false, modalitatea prin care acestea apar este de obicei bizară şi ilogică. În schizofrenie, iluziile cele mai frecvente sunt acelea de a fi persecutat şi controlat, deşi pot exista şi altele.
Cele mai des întâlnite forme de iluzii, şi câteva exemple, sunt prezentate în tabelul următor:
| Forme de iluzii | Explicația |
|---|---|
Iluzia persecuţiei | Iluzia de a fi persecutat - de exemplu, a fi spionat de serviciile secrete sau otrăvit de extratereştri. |
Iluzia controlului | Iluzia că sentimentele, gândurile şi acţiunile sunt controlate de o forţă exterioară – de exemplu, a-i fi furate gândurile de către extratereștri şi înlocuite cu altele. |
Iluzia referinţei | Iluzia că obiectele, evenimentele sau alte persoane au o semnificaţie specifică sau neobişnuită în relaţie cu sine - de exemplu, primirea de mesaje codate din partea extratereştrilor în timp ce asculţi o emisiune la radio. |
Iluzia măreţiei | Iluzia că deţii un statut privilegiat, un scop special sau abilităţi speciale - de exemplu, să fii cea mai importantă persoană de pe pământ şi să ai responsabilitatea de a salva Pământul de efectele schimbărilor climatice. Iluzia măreţiei este mai des întâlnită în psihoza maniacă (tulburarea afectivă bipolară) decât în schizofrenie. |
Iluzia religioasă | Iluzia de a avea o relaţie specială cu Dumnezeu sau cu o forţă supranaturală - de exemplu, a fi următorul Mesia sau a fi persecutat de diavol. |
Iluzia vinei | Iluzia că a comis o crimă sau a păcătuit extrem de grav - de exemplu, de a fi responsabil personal de un act terorist recent şi, pentru asta, de a merita pedeapsă. |
Iluzia negării | Iluzia că el însuşi nu mai există sau este pe punctul de a muri sau de a suferi o catastrofă personală. În unele cazuri poate exista credinţa că alte persoane sau obiecte nu mai există sau că lumea va lua sfârşit. Iluzia negării este mai comună în psihoza depresivă (formă severă a depresiei) decât în schizofrenie. |
Iluzia corpului | Iluzia de a fi fizic bolnav sau a avea părţi ale corpului deformate. |
Iluzia geloziei | Iluzia că partenerul a fost infidel. |
Iluzia iubirii | Iluzia de a fi iubit de cineva care este inaccesibil sau față de care există un contact minim. |
Iluzia identificării greşite | Iluzia că membrii familiei au fost înlocuiţi cu impostori care arată la fel sau că membrii familiei se deghizează ca diferiţi străini. |
Întrebare comună: O persoană care are simptome pozitive este periculoasă sau imprevizibilă?
Simptomele pozitive corespund conceptului general de nebunie iar persoanele cu simptome pozitive puternice pot declanșa sentimente de frică şi anxietate în alţii. Asemenea sentimente și reacții sunt încurajate de reportajele selective de primă pagină, făcute de către mass-media, referitoare la tragediile care implică persoane cu boli mintale (de obicei netratate).
Realitatea este că majoritatea bolnavilor de schizofrenie pot reprezenta un risc mai mare pentru cei din jur decât o persoană obişnuită, dar, mult mai probabil este ca, faţă de o persoană normală, aceștia să prezinte un risc mai mare faţă de ei înşişi. De exemplu, bolnavii de schizofrenie pot să-şi neglijeze siguranţa şi îngrijirea proprie sau se pot lăsa exploataţi emoţional, fizic şi financiar, de către alţii.
Întrebare comună: Cum pot să facă faţă simptomelor pozitive cei care îngrijesc o persoană care suferă de schizofrenie?
Simptomele pozitive pot fi extenuante, nu numai pentru bolnavul de schizofrenie, ci şi pentru cei care au grijă de el. Îngrijitorii sunt cei care fac faţă halucinaţiilor şi iluziilor bolnavului de schizofrenie, atât din dorinţa de a-i alina suferinţa cât şi din sentimente logice de frică şi neajutorare.
Deşi acest lucru poate fi dificil, cei care îl îngrijesc pe bolnavul de schizofrenie trebuie să-şi amintească că simptomele pozitive sunt la fel de reale pentru bolnavul de schizofrenie pe cât sunt de neadevărate pentru toţi ceilalţi.
Așadar, un mod de a acţiona eficient este ca îngrijitorii să recunoască că iluziile şi halucinaţiile bolnavului de schizofrenie sunt reale şi importante pentru el, în timp ce clarifică faptul că ei nu sunt de aceeaşi părere. De exemplu:
Simptomele cognitive
Simptomele cognitive implică dificultăţi de concentrare şi memorare care pot cauza dificultăți de înţelegere a unei conversaţii, de reţinere şi amintirea unor informaţii, sau de gândire şi exprimarea unor gânduri.
Simptomele cognitive sunt, de obicei, descoperite în faza incipientă a schizofreniei, înaintea instalării simptomelor pozitive, şi pot fi la fel de extenuante şi de copleșitoare. În comparaţie cu simptomele pozitive, simptomele cognitive nu răspund atât de bine la medicaţia antipsihotică.
Simptomele negative
În timp ce simptomele pozitive pot fi considerate un exces sau o dereglare a funcţiilor normale, simptomele negative pot fi considerate o diminuare sau o pierdere a funcţiilor normale. Simptomele pozitive tind să fie mai subtile, mai greu de identificat și mai persistente. Acestea pot să persiste şi în timpul perioadelor de remisie, cu mult după ce simptomele pozitive au încetat sau şi-au pierdut din intensitate.
Simptomele negative ale schizofreniei (cum ar fi lipsa motivației sau retragerea socială) sunt mai subtile și mai greu de recunoscut decât cele pozitive, precum halucinațiile. Din păcate, aceste simptome negative sunt adesea interpretate greșit. Familia sau îngrijitorii pot crede că persoana este pur și simplu leneșă sau neascultătoare, când de fapt acestea sunt manifestări reale ale bolii.
Chiar și pentru medici, diagnosticarea acestor simptome negative poate fi dificilă deoarece ele seamănă foarte mult cu semnele depresiei, și pentru că unele medicamente folosite în tratamentul schizofreniei pot avea efecte secundare care imită aceste simptome.
Este important să înțelegem că aceste simptome sunt parte din boală și nu sunt alese sau controlate de pacient.
Cum deja am spus, schizofrenia se poate prezenta într-o asemenea varietate de combinaţii şi stadii de agravare încât este imposibil să descriem un caz tipic de schizofrenie. În unele cazuri, simptomele negative pot domina boala, dar în altele pot fi pe deplin absente. În timpul perioadelor de remisie, simptomele negative care rămân, reprezintă un determinant al calităţii vieţii şi abilităţii bolnavului de schizofrenie de a funcţiona normal.
Simptomele negative sunt prezentate în tabelul următor. În comparaţie cu simptomele pozitive, acestea tind să nu răspundă atât de bine la medicaţia antipsihotică.
| Simptome negative | Explicația |
|---|---|
Gamă restrânsă de emoţii sau emoţii neadecvate | Manifestarea indiferentă în anumite circumstanţe şi faţă de anumite evenimente, sau manifestarea neporivită, pur și simplu. |
Pierderea direcţiei şi a motivaţiei | Constatarea că unele lucruri cum ar fi curăţenia, mersul la cumpărături sau activitățile recreative sunt dificil de realizat. În cazuri mai severe, a nu fi capabil să îndeplinească nevoi de bază cum ar fi spălatul, aranjatul, mâncatul. |
Izolarea socială | Constatarea că este dificil să-ţi faci prieteni sau să păstrezi vechi relaţii de prietenie, rezultă în lipsa relaţiilor apropiate. |
„Sarăcia” gândurilor şi diminuarea abilităţilor orale | Constatarea reducerii gândirii şi complexităţii acesteia şi descoperirea faptului că a gândi este din ce în ce mai dificil şi obositor. Sărăcia gândurilor se manifestă prin sărăcia vorbirii şi presupune interacţiuni verbale restrânse şi lipsa comunicării spontane. De exemplu, răspunsurile la întrebări pot să constituie răspunsuri banale (ca „Dragă, asta nu este bine”) sau alte propoziţii scurte. |
Atenţie defectuoasă | Incapabilitate de concentrare și realizare a faptului că este dificil să asimilezi informaţii sau să duci la bun sfârșit îndatoriri. |
Cum evoluează simptomele schizofreniei?
Modul de desfăşurare al schizofreniei poate să varieze considerabil de la o persoană la alta, dar este adesea marcat de un număr de faze distincte.
Faza acută iniţială. Este de scurtă durată, simptomele pozitive ies în faţă, în timp ce simptomele negative şi cognitive pot prezente în umbră.
Criza. În mod normal, bolnavul de schizofrenie atinge un punct de criză în care se ia contact cu personalul medical specializat. Se începe administrarea medicaţiei antipsihotice şi faza acută se încheie, deşi este posibil ca unele simptome pozitive să rămână în umbră pentru ceva timp.
Faza cronică. Pe măsură ce faza acută dispare, simptomele negative şi cognitive par să apară la înaintare şi să domine imaginea de ansamblu. Această fază cronică, în eventualitatea apariţiei, va dura luni sau chiar ani întregi. În unele cazuri, această fază cronică poate fi întreruptă de recidiva fazei acute, în mod sigur dacă bolnavul de schizofrenie nu îşi ia medicamentele.
Cazuri comune de recidivă ale fazei acute includ reducerea sau discontinuitatea administrării de medicamente antipsihotice, abuzul de alcool şi droguri, emoţii exprimate intensiv şi evenimentele importante din viaţă. În unele cazuri, faza acută iniţială poate fi precedată de o etapă prevestitoare, care poate dura de la zile până la ani şi presupune anormalităţi subtile, nu specifice, în gândire, sentimente şi mod de acţiune.