Cine este afectat de schizofrenie şi de ce?

Mulţi bolnavi de schizofrenie şi familiile lor nu vorbesc deschis despre schizofrenie de teamă să nu fie înţeleşi greşit sau stigmatizaţi. Această stare deplorabilă poate duce la impresia că schizofrenia este o boală rară. De fapt, schizofrenia este atât de comună încât majoritatea dintre noi ajungem să ştim, la un moment dat, pe cineva cu această boală. Posibilitatea ca orice persoană dată să ajungă să sufere de schizofrenie în timpul vieţii este de aproximativ 1% sau una dintr-o sută.

De ce o boală atât de groaznică este aşa comună?

Genele cu potenţial de a dezvolta boli mintale devin, de obicei, mai puţin comune cu timpul. Faptul că acest lucru nu se întâmplă şi în cazul schizofreniei sugerează că genele responsabile sunt selectate, în ciuda efectelor lor potenţiale, pe o porţiune semnificativă a populaţiei. Motivul poate fi că aceste gene oferă importante avantaje de adaptabilitate speciei noastre, cum ar fi abilitatea lingvistică sau creativă. Aceste abilităţi nu doar ne deosebesc de animale, dar ne fac, de asemenea, înalt calificaţi pentru supravieţuire.

Schizofrenia şi creativitatea

Unii oameni foarte creativi au suferit de schizofrenie, spre exemplu muzicianul Syd Barrett, parte a grupului rock Pink Floyd, dar și matematicianul John Nash, laureat al premiului Nobel, după viața căruia s-a făcut filmul „O minte sclipitoare”. Trebuie să fie subliniat faptul că astfel de oameni tind să-şi atingă maximul de creativitate nu în timpul desfăşurării active a bolii, ci înaintea declanșării bolii şi mai apoi în stadiile de remisie.

Similar, mulţi oameni foarte creativi au avut rude care au fost afectate de schizofrenie, cum ar fi fizicianul Albert Einstein (fiul său), filosoful Bertrand Russel (de asemenea, fiul său) şi romancierul James Joyce (fiica sa). Studiile au sugerat că aceasta s-ar putea să nu fie o simplă coincidenţă şi că rudele celor care suferă de schizofrenie se bucură de o inteligenţă creativă peste medie.

La ce vârstă apare schizofrenia?

Schizofrenia poate apărea la orice vârstă, dar apare rar în copilărie şi în adolescența timpurie. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate în adolescenţa târzie şi maturitatea timpurie. Dacă simptomele care indică schizofrenia apar pentru prima dată la vârsta mijlocie sau bătrâneţe, este deosebit de important ca psihiatrul să excludă mai întâi alte boli care pot semăna cu schizofrenia. Rar se întâmplă ca schizofrenia să apară aşa de târziu.

Schizofrenia la bărbaţi şi femei

Spre deosebire de alte boli mintale, cum ar fi depresia şi bolile anxioase, care tind să fie întâlnite mai des în cazul femeilor, schizofrenia afectează bărbaţii şi femeile în părţi aproximativ egale. Totuşi, boala tinde să se instaleze la o vârstă mai timpurie în cazul bărbaţilor şi să-i afecteze mai tare pe aceştia. Nu este clar până în prezent de ce se întâmplă acest lucru.

Culturi, climate şi grupuri etnice

Schizofrenia există în toate culturile, climatele şi grupurile etnice, dar se manifestă, mai degrabă, în ţările în curs de dezvoltare decât în cele dezvoltate. Se crede că acest lucru se datorează faptului că acele comunităţi strâns unite, cum sunt cele din ţările în dezvoltare, sunt mult mai tolerante faţă de bolile mintale şi mult mai capabile să aibă grijă şi să-i susţină pe cei bolnavi psihic. Acest fapt este important deoarece sugerează că atitudinea familiei şi prietenilor poate avea o mare influenţă asupra efectelor bolii.

Este schizofrenia mai des întâlnită la oraş?

Schizofrenia tinde să fie mai des întâlnită în zonele mai populate şi în oraşe decât în mediul rural. Motivele pentru acest fapt sunt necunoscute: ar putea fi faptul că stresul vieţii urbane creşte riscul de a dezvolta această boală sau că oamenii care au această boală tind să migreze de la sat la oraş.

De ce schizofrenia afectează pe unii oameni şi pe alţii nu?

Nu se poate vorbi despre o genă care cauzează schizofrenia. De fapt, sunt mai multe gene care sunt independente una de cealaltă şi care, cumulativ, fac ca o persoană să fie mai mult sau mai puţin vulnerabilă în a dezvolta boala.

Apariția schizofreniei poate fi înțeleasă ca un balansoar între două forțe: vulnerabilitatea personală și stresul din viața cuiva. Chiar dacă cineva are o predispoziție genetică mare pentru schizofrenie, dacă nivelul de stres din viața sa rămâne scăzut, boala s-ar putea să nu apară niciodată. Pe de altă parte, o persoană cu o predispoziție mai mică ar putea dezvolta boala dacă este expusă la niveluri foarte mari de stres, care îi depășesc capacitatea de adaptare.

De exemplu: Maria are o predispoziție genetică mare pentru schizofrenie, dar trăiește într-un mediu stabil, cu sprijin familial puternic și fără evenimente traumatice - astfel că nu dezvoltă boala. În schimb, Dan, deși are o predispoziție mai redusă, trece prin experiențe foarte stresante (pierderea locului de muncă, divorț, izolare socială) care pot declanșa apariția schizofreniei.

Această situaţie este asemănătoare cu cea a bolilor de inimă sau diabet. Luând bolile de inimă ca exemplu, fiecare persoană moşteneşte anumite ansambluri de gene care îl fac mai mult sau mai puţin vulnerabil spre a dezvolta o boală de inimă. Indiferent de această vulnerabilitate, dacă un om adoptă o dietă sănătoasă, face regulat sport şi bea cu moderaţie, atunci cel mai probabil acel om o să se menţină sănătos.

Rolul genelor

Dacă o persoană care are un geamăn identic (asta însemnând un geamăn care are aceleaşi gene) dezvoltă schizofrenia, şansele ca celălalt geamăn să manifeste, de asemenea, boala sunt de 50% sau unu din doi. Din această afirmaţie putem trage concluzia că genele joacă un rol important în cauzarea schizofreniei, dar nu reprezintă singura cauză. Dacă genele ar reprezenta singura cauză, atunci şansele ca geamănul identic să manifeste schizofrenia ar fi de 100%. Faptul că cifra este de 50% ne indică faptul că, în manifestarea schizofreniei, genele reprezintă doar jumătate din problemă.

Istoria familiei unei persoane în care s-au manifestat cazuri de schizofrenie ne spune riscul acelei persoane de a manifesta boala. Fără un trecut legat de schizofrenie în familie, riscul de a dezvolta boala de-a lungul vieţii este mai mic de 1% (ca majoritatea populaţiei). Dacă o persoană are un părinte, un frate sau o soră care a fost afectată de boală, riscul său de a dezvolta boala de-a lungul vieţii creşte la 10%-12%.

Aceste cifre reprezintă doar o medie, deoarece mulţi alţi factori, în afară de trecutul familial, sunt implicate în determinarea riscului de a dezvolta schizofrenie. Deşi nu se pot face multe în legătură cu trecutul familiei unei persoane, se pot lua măsuri împotriva celorlalți factori cauzatori, numiţi factori de mediu.

Relaţia dintre stres şi schizofrenie

Aşa cum reiese din corelaţia stres-vulnerabilitate, o persoană dezvoltă schizofrenia atunci când stresul pe care îl întâmpină depăşeşte capacitatea acelei persoane de a-i face faţă. Stresul este adesea relaţionat cu evenimentele importante din viaţa unei persoane, cum ar fi evenimente ca pierderea cuiva drag, trecerea printr-un divorţ, pierderea slujbei sau o îmbolnăvire.

Deşi evenimentele semnificative nu sunt neapărat negative, ele sunt percepute ca având un înalt grad de stres. De aceea, evenimente cum ar fi căsătoria, naşterea unui copil sau chiar și plecatul în vacanță pot să reprezinte evenimente semnificative pentru anumite persoane. Concluzia este că evenimentele semnificative din viaţa unei persoane sunt subiective: un eveniment semnificativ pentru mine nu este neapărat un eveniment semnificativ pentru tine.

Relaţia dintre evenimentele importante din viață şi schizofrenie

Evenimentele majore pot declanşa un episod dacă există o predispoziție pentru schizofrenie. Şi, invers, schizofrenia - în faza sa de început - poate grăbi evenimente majore – concedieri, despărțiri, etc. Să luăm ca exemplu o persoană aflată în faza iniţială. Aceasta prezintă dificultate în concentrare, confuzie şi lipsă de energie, și ese mai probabil să-şi piardă slujba față de o persoană normală.

Mai mult decât atât, stresul indus de pierderea slujbei poate fi suficient de mare pentru respectiva persoană pentru a o „împinge” spre schizofrenie. Deci, după cum se poate vedea, relaţia dintre evenimente şi schizofrenie este departe de a fi una simplă.

O mare parte din stresul pe care o persoană îl resimte zilnic nu este din cauza evenimentelor majore, ci din factori de stres de fundal, aparent lipsiţi de importanță, cum ar fi: relaţii tensionate, amintiri dureroase (în special de abuz, fizic sau sexual), izolare, discriminare, locuinţa mizeră sau facturi neplătite. Efectul cumulat al acestor factori de stres poate fi mai mare decât acela al unui singur eveniment important din viaţă. Acest cumul de stres poate fi suficient pentru a împinge o persoană cu predispoziție, spre schizofrenie.

Fiecare persoană are capacitatea de a suporta intensități și tipuri de stres variate. Nivelul de stres căreia o persoană este capabilă să-i facă faţă este legat de vulnerabilitatea sa nativă faţă de schizofrenie, dar, de asemenea, este legat și de modul de gândire şi de abilităţile sociale ale persoanei respective.

Oamenii care au stiluri de gândire pozitive şi abilităţi sociale bune sunt mult mai capabili să scape din situaţii stresante.

Ce înseamnă „sentimente exprimate”?

Felul în care familia sau îngrijitorii își exprimă emoțiile față de o persoană cu schizofrenie poate afecta starea acesteia. Când cei din jur sunt foarte critici, ostili sau prea intensi emoțional, acest comportament creează un mediu stresant pentru bolnav. De multe ori, această atitudine negativă apare pentru că îngrijitorii cred, greșit, că persoana cu schizofrenie își poate controla boala sau că "se preface" că este bolnavă. În realitate, nimeni nu alege să aibă schizofrenie, iar criticile și ostilitatea doar înrăutățesc situația, făcând recuperarea mai dificilă.

Mai simplu spus: când familia și îngrijitorii înțeleg că schizofrenia este o boală reală, pe care pacientul nu o poate controla, ei pot oferi sprijinul și înțelegerea de care acesta are nevoie pentru a se face mai bine.

Alternativ, implicarea prea mare poate rezulta într-un sentiment nejustificat de vinovăţie faţă de afecțiunea bolnavului de schizofrenie, din dorinţa îngrijitorului să împartă și el povara bolii, alături de bolnav.

Un număr de studii a demonstrat că exprimarea necontrolată a sentimentelor reprezintă un factor de risc important în recidivarea bolii şi poate creşte de până la patru ori probabilitatea de revenire a acesteia.

Exprimarea necontrolată a sentimentelor de către cei în grija cărora se află, îi poate face pe bolnavii de schizofrenie să se simtă încătuşaţi, fără speranţă sau vinovaţi.

Stresul provocat poate să împingă boala către recidivă, întrucât se suprapune cu stresul pe care însuși bolnavul îl are, stres izvorât din modul în care acesta își percepe și acceptă boala. La fel ca relaţia dintre evenimentele majore şi schizofrenie, relaţia dintre exprimarea necontrolată a emoţiilor şi schizofrenie este pe departe de a fi una simplă.

Intensitatea stresului emoțional resimțit de aparținători poate accelera revenirea schizofreniei, dar poate, de asemenea, reflecta sentimente firești de anxietate şi durere cauzate de îmbolnăvirea unei persoane dragi. Părinţii nu trebuie să se învinovăţească pentru boala fiicei sau fiului lor. Părinții nu trebuie niciodată să piardă din vedere faptul că ei reprezintă cea mai valoroasă sursă de stabilitate şi sprijin pentru copii lor, precum şi cea mai mare speranţă a acestora pentru o recuperare definitivă.

Canabisul şi alte droguri

Mulţi oameni care suferă de schizofrenie se îndreaptă către alcool şi droguri, cum ar fi canabisul (marijuana), amfetaminele sau cocaina, pentru a obţine o detaşare faţă de simptomele lor şi faţă de sentimentele de anxietate şi depresie pe care le au. Aceste droguri pot să mascheze temporar simptomele, dar, pe termen lung, este mai mult decât probabil ca acestea să ducă la recăderi mai severe şi mai frecvente ale bolii. Drogurile și alcoolul pot, de asemenea, să îl determine pe cel ce le consumă să amâne solicitarea ajutorului și, implicit, începerea tratamentului, incluzând obţinerea unei reţete pentru medicamentele antipsihotice, extrem de importantă.

Studiile au arătat că oamenii care fumează canabis dezvoltă o probabilitate de șase ori mai mare de a face schizofrenie. La fel, oamenii care suferă de schizofrenie şi fumează canabis prezintă recăderi mai severe şi mai frecvente ale bolii. Acest lucru nu înseamnă neapărat că acest drog este un factor declanşator al schizofreniei.

Totuşi, din ceea ce ştim despre modul în care canabisul afectează creierul, pare foarte probabil ca drogul să grăbească apariţia unui prim sau ulterior episod de schizofrenie. Din acest motiv, este foarte important, dacă cei care consumă canabis, sau orice alte substanțe de consum de acest fel, să îi comunice psihiatrului și să se consulte cu acesta. Alte droguri care au fost asociate cu schizofrenia sunt drogurile stimulente cum ar fi: amfetaminele, ecstasy şi cocaina.

Alţi factori posibili

Oamenii născuţi între lunile ianuarie şi aprilie au un risc mai mare cu 5-10% de a dezvolta schizofrenie. Acest risc crescut este menţionat ca efectul sezonului de naștere şi se crede că reflectă riscul crescut de infecţii virale din timpul sezonului de iarnă. Acest efect al sezonului de naștere este important deoarece ne oferă nişte dovezi cum că evenimentele care se petrec înainte sau în timpul nașterii pot exercita o influenţă asupra vulnerabilităţii ulterioare a unei persoane de a dezvolta schizofrenie.

Există dovezi limitate care sugerează că, de asemenea, complicaţiile obstretice (complicaţiile din timpul sarcinii şi din timpul naşterii) pot creşte riscul copilului de a dezvolta ulterior schizofrenie.

În concluzie

Se pare că riscul ca o persoană anume să dezvolte schizofrenie depinde, în primul rând, de alcătuirea sa genetică. Totuşi, riscul s-ar putea să nu fie actualizat decât dacă persoana respectivă este supusă unui nivel de stres mai mare decât îi poate face faţă. Acest nivel de stres poate fi, de asemenea, o cauză sau o consecinţă a bolii.