Serviciile pentru ocrotirea sănătăţii mintale
Dezvoltarea îngrijirii comunitare
Acum 50 de ani, cei mai mulţi dintre cei care prezentau un prim episod de schizofrenie ar fi fost primiţi într-un spital de psihiatrie pentru evaluare şi tratament şi, câţiva dintre ei, ar fi rămas internaţi pentru o perioadă lungă, nedeterminată de timp.
Acest model instituțional de tratament psihiatric a fost criticat din cauza izolării şi instituţionalizării bolnavilor de schizofrenie, ceea ce a dus la stigmatizarea acestora de către marea majoritate a societăţii. De aici și efortul de a-i scoate pe bolnavii de schizofrenie din spitalele de psihiatrie, cu scopul de a-i reintegra în societate.
În anii '80, îngrijirea comunitară a fost intens criticată internațional după apariţia unei serii de articole legate de omorurile săvârşite de bolnavi de schizofrenie. Deşi actele de violenţă săvârşite de bolnavii de schizofrenie sunt rare, acestea tind să fie prezentate în presă într-un mod „senzaţional”, crescând falsa impresie că acest grup de persoane este foarte periculos. Adevărul este foarte diferit! Bolnavii de schizofrenie sunt sensibili şi vulnerabili şi au mare nevoie de grijă şi înţelegere. O mică parte din aceştia s-ar putea să prezinte risc, dar acest risc este mult mai probabil îndreptat către ei înşişi decât către ceilalţi.
Avantajele îngrijirii comunitare sunt clare. Prin schimbarea atenţiei de la boala mintală a unei persoane, la aptitudinile şi aspiraţiile sale de viaţă, comunitatea promovează independenţa şi bazarea pe sine, în timp ce descurajează izolarea şi instituţionalizarea, reducând astfel stigmatizarea.
Acestea fiind spuse, lipsa unui personal specializat în boli mintale, şi lipsa resurselor, pot, în unele cazuri, să pună povara pe umerii îngrijitorilor nespecializați, cum ar fi rudele şi prietenii. Acest lucru poate să îngreuneze procesul de îngrijire a celor care au cea mai mare nevoie, cum ar fi cei izolaţi sau cei fără adăpost.
Avantajele și dezavantajele îngrijirii comunitare sunt prezentate în tabelul următor:
| Avantaje | Dezavantaje şi probleme |
|---|---|
•Posibilitatea integrării sociale, prevenția stigmatizării, centrarea pe persoană, și mai puțin pe boala, creșterea calității vieții psiho-sociale a bolnavului, posibilitatea abordării unui program de reabilitare și intergrare personalizat; •Încurajează independenţa şi bazarea pe propriile puteri; •Descurajează izolarea şi instituţionalizarea; •Previne eficient recidivele; •Reduce stigmatizarea bolilor mintale; •Considerată a fi mai avantajoasă din punct de vedere cost decât spitalizarea pacienţilor. | •Lipsa de personal şi resurse poate reprezenta o povară pentru îngrijitori; •Face dificilă îngrijirea celor mai nevoiași, cei fără adăpost; •Are ca rezultat micşorarea numărului de locuri în spitale deoarece resursele puţine sunt împărţite între serviciile comunitare; •În cele mai multe cazuri, are ca rezultat rămânerea fără adăpost a celor bolnavi mintal sau găzduirea acestora în închisori, şi nu în spitale; •Poate reprezenta o ameninţare la siguranţa persoanei şi comunităţii. |
Reabilitarea psihosocială
Reabilitarea psihosocială este o parte esenţială a psihiatriei moderne, orientată pe menţinerea bolnavului şi defectivului psihic în comunitate şi păstrarea stimei de cetăţean. Bolnavul de schizofrenie poate trăi în mijlocul semenilor, având halucinaţii şi fragmente de delir, dar nu poate convieţui firesc cu ceilalţi dacă nu se îngrijeşte, dacă nu realizează contacte şi relaţii umane cât mai naturale, sau dacă nu își rezolvă problemele curente ale vieţii de zi cu zi.
Desigur, obiectivul maxim al reabilitării este completa reintegrare a fostului pacient în viaţa comunităţii, cu exercitarea tuturor rolurilor sociale la un nivel optim. Orice pas făcut în această direcţie este un câştig.
Intervenţiile psihosociale joacă un rol esenţial în programele terapeutice complexe pentru tratarea schizofreniei. Prin aceste intervenţii se îmbunătăţește nivelul la care persoana funcţionează, calitatea vieţii şi adeziunea ei la tratament.
Cu cât pacientul și persoanele care îl îngrijeșc înțeleg mai bine cum funcționează creierul în schizofrenie și cum sunt afectate gândirea, emoțiile și capacitatea de a procesa informațiile, cu atât tratamentele și metodele de sprijin vor da rezultate mai bune. Este important să existe o înțelegere de bază a bolii pentru ca terapia să fie mai eficientă.
Principiile reabilitării psihosociale
Numeroşi autori au încercat să identifice principiile care stau la baza reabilitării psihosociale.
Iată unele din principiile de bază pentru ajutarea și reintegrarea în societate a persoanelor cu probleme psihice, explicate mai simplu:
- 1.Punem accent foarte mare pe partea socială, nu doar pe medicamente.
- 2.Păstrăm speranța informată că oricine poate face progrese, chiar și persoanele cu probleme grave!
- 3.Tratăm persoana ca întreg, nu doar boala în sine.
- 4.Lucrăm la îmbunătățirea comportamentului, nu doar la reducerea simptomelor.
- 5.Doctorii și pacienții lucrează împreună ca parteneri, nu există bariere între ei.
- 6.Ajutorul oferit se concentrează pe nevoile zilnice ale fiecărei persoane.
- 7.Pacienții au dreptul să ia propriile decizii și sunt încurajați să o facă.
- 8.Pentru revenirea în societate încurajăm participarea la activități normale în comunitate.
- 9.Învațăm prin experiență directă, nu doar teorie.
- 10.Oferim ajutorul personalizat pentru fiecare persoană, cât mai devreme când apar probleme.
- 11.Lucrăm și la schimbarea mintalității societății față de persoanele cu probleme psihice.
- 12.Creăm și susținem grupurile de suport în comunitate.
- 13.Nu există limită de timp pentru programele de ajutor.
- 14.Încercăm să găsim o activitate sau un loc de muncă pentru a ajuta integrarea în societate