Tratamentele psiho-sociale

Grija de care are nevoie un bolnav de schizofrenie este, în mod normal, planificată în una sau mai multe întâlniri făcute în acest scop, în colaborare cu un psiholog. Aceste întâlniri sunt folositoare pentru a stabili un context al bolii, pentru a evalua circumstanţele personale şi pentru a formula un plan detaliat de satisfacere a nevoilor psihologice, medicale şi sociale ale bolnavului de schizofrenie. Totodată, prin aceste întâlniri, se asigură că bolnavul de schizofrenie primeşte medicamente antipsihotice şi este verificat, în mod regulat, de un membru al echipei de doctori.

Trebuie să reținem că tratarea unui bolnav de schizofrenie trebuie făcută întotdeauna de către un medic psihiatru, nu doar de un psiholog, deoarece specializarea sa este necesară, dar insuficientă în aceste cazuri. Tratamentele propuse sau oferite de persoane fără specializare medicală recunoscută oficial trebuie absolut evitate.

Planul de îngrijire presupune un număr de măsuri psihologice, printre care: educaţia pacientului şi a familiei, terapia în familie, terapia cognitiv-comportamintală, gestionarea bolii, grupul de suport şi terapia ocupațională.

Deşi prea puțin utilizate, aceste măsuri psihosociale contribuie semnificativ, alături de medicamentele antipsihotice, la reducerea simptomelor bolii, la prevenirea recidivei acesteia şi la prevenirea re-spitalizării bolnavului. Totodată, măsurile psihosociale ajută la o bună gestionare a bolii şi, implicit, a vieţii.

Sentimentele exprimate

Să ne reamintim că sentimentele exprimate se referă la atitudinile critice, dușmănoase sau exagerate ale membrilor familiei asupra bolnavului de schizofrenie. Aceste atitudini pot lua forma unor comentarii sau acţiuni negative şi pot rezulta din presupunerea eronată a faptului că bolnavul de schizofrenie are controlul asupra bolii şi „alege” să fie bolnav.

Pe de altă parte, supra-implicarea din partea membrilor familiei poate rezulta dintr-un sentiment de vinovăţie asupra stării bolnavului din partea membrilor familiei. Dorinţa de a prelua o parte din greutăţile bolii individului pot face membrii familiei să îşi exagereze implicarea.

Mai multe studii au demonstrat că exprimarea exagerată a emoţiilor din partea rudelor (şi, uneori, din partea îngrijitorilor) favorizează recidivarea bolii. Această atitudine este explicabilă într-o anumită măsură, justificând responsabilizarea exagerată a rudelor pentru bolnavul de schizofrenie.

A trăi într-un mediu cu sentimente exagerat exprimate este echivalent cu a trăi într-un mediu cu o probabilitate de patru ori mai mare de a suferi o recădere. Presiunea exercitată de rudele apropiate poate fi prea greu de suportat de către bolnavul de schizofrenie, făcându-l să se simtă vinovat, neajutorat şi împins spre un alt episod psihotic acut.

Sentimentul exprimat este, câteodată, evaluat printr-o înregistrare a interviului cu familia bolnavului. Familiile cu sentimente exprimate exagerat pot apela la psiholog în vederea unei consilieri sau terapii de familie: acestea pot ajuta la reducerea emoţiilor exprimate exagerat, reprezentând o parte integrantă a planului de îngrijire.

Cu cât rudele reuşesc să înţeleagă particularitățile schizofreniei, inclusiv sensibilitatea către stresul emoțional, specific bolii, cu atât este mai probabil ca ei să înțeleagă nevoile şi cererile schizofreniei şi să evite exprimarea exagerată a emoţiilor.

Terapia în familie necesită o investiţie considerabilă de timp şi efort, însă rezultatele sale pot ajuta mult condiția bolnavului. Foarte important este de reţinut faptul că membrii familiei nu ar trebui să se învinovăţească de boala unui membru al familiei. Astfel, membrii familiei pot deveni stâlpul de rezistenţă şi cea mai valoroasă sursă de suport pentru vindecarea definitivă.

Terapia cognitiv-comportamintală

Dezvoltată de psihiatrul Aaron Beck, în anii '60, terapia cognitiv-comportamintală este o abordare terapeutică tot mai des întâlnită pentru multe afecțiuni psihice. Deşi este, în general, considerată nepotrivită pentru un episod acut de psihoză, sau în timpul unei recidivări acute, a fost demonstrat că metoda aduce beneficii pe termen lung asupra simptomelor negative şi pozitive. De asemenea, metoda reduce probabilitatea re-spitalizării.

Terapia cognitiv-comportamintală poate ajuta la combaterea depresiei şi la îmbunătăţirea aptitudinilor funcţionale şi sociale. Metoda poate fi pusă în aplicare în modul 1-la-1 sau în grupuri mai mici. În ambele cazuri, terapia implică un număr limitat de sesiuni (de obicei, între 10 şi 20), fiecare pentru o durată de o oră.

Desigur, mare parte a adevăratei munci are loc în afara sesiunii (sub formă de „temă pentru acasă”). Bolnavul de schizofrenie şi terapeutul specialist (care poate fi un psiholog, un consilier, un doctor sau o asistentă) dezvoltă o înţelegere comună a problemelor bolnavului de schizofrenie şi încearcă să înţeleagă, la acelaşi nivel, gândurile, sentimentele şi comportamentul acestuia.

Programele comportamintale includ monitorizarea propriei stări, stabilirea unui orar al activităţilor, sarcini evaluate şi exersarea ajutorării. În unele cazuri, se poate pune accent pe îmbunătăţirea stării, pe aprecierea de sine şi pe prevenirea revenirii bolii.

Controlul stresului şi anxietăţii

Stresul şi anxietatea pot expune bolnavul mai repede la declanşarea unui nou episod al bolii. Reamintim că stresul rezultă din evenimente traumatizante, cum ar fi pierderea unei persoane iubite, trecerea printr-un divorţ, pierderea serviciului sau îmbolnăvirea.

Stresul mai poate rezulta din mici aspecte ale vieţii cum ar fi termenele limită, frustrări şi conflicte (certuri, ţipete, amenințări!). Efectul cumulat a unor astfel de evenimente poate fi mult mai mare decât un singur eveniment traumatizant.

Nivelul de stres pe care o persoană poate să-l suporte este strâns legat de stilul de gândire şi adaptare şi, totodată, este în relaţie directă cu aptitudinile psiho-sociale. Persoanele cu stilul de adaptare şi gândire pozitiv, şi cu aptitudini sociale dezvoltate, sunt capabile să-şi diminueze stresul generat de o situaţie. Exemple de acțiuni pozitive: a face ceva pentru a rezolva o situaţie, plasarea unor situaţii în contextul potrivit sau, pur şi simplu, vorbind despre acestea, împărtăşind durerea.

Primul pas în tratarea stresului este reprezentat de abilitatea de a-i recunoaşte semnele. Bolnavul de schizofrenie poate scrie pe o foaie de hârtie cum se simte în situațiile stresante. Apoi, în mod similar, acesta poate face o listă de situaţii care provoacă un astfel de stres. Pentru fiecare situaţie din lista creată, se va contura mai multe strategii pentru a răspunde cu succes stresului.

Câteva dintre simptomele de stres:

Exemplu de listă cu situații stresante:

Mai sus avem câteva strategii de rezolvare a situaţiilor de stres. O strategie comună şi eficientă, numită respiratul adânc, implică respirarea într-un anumit ritm:

• •Se respiră pe nas şi se ţine aerul pentru câteva secunde.
• •Apoi se despart buzele, lăsând aerul să iasă gradual afară, într-o cantitate cât mai mare;
• •Se continuă în acest mod până când se obține starea de relaxare.

A doua strategie, deseori folosită în paralel cu respiratul adânc, implică exerciţii de relaxare. Stând pe spate, se încordează muşchii degetelor de la picioare pentru 10 secunde, iar apoi se relaxează. Se procedează la fel pentru încheieturi, glezne, parcurgând tot corpul, ajungând la cap şi gât.

Alte strategii pentru reducerea stresului: ascultarea de muzică clasică, o baie fierbinte, cititul unei cărţi sau navigarea pe internet, întâlnirea cu prieteni, practicarea de yoga şi exersarea de sporturi.

Schimbarea stilului de viaţă poate ajuta la reducerea stresului şi, totodată, ajută la creşterea abilităţii de a face faţă stresului.

Schimbarea stilului de viaţă include:

• •Simplificarea vieţii, chiar dacă înseamnă a face mai puţine lucruri sau a face câte un lucru pe rând;
• •Definirea și respectarea unui program zilnic;
• •Respectarea orelor de somn;
• •Exerciţii fizice, cum ar fi: plimbări, înot, yoga;
• •Respectarea unui regim alimentar;
• •Evitarea cafeinei şi alcoolului;
• •Acordarea de timp activităţilor ce oferă plăcere;
• •Petrecerea timpului cu prieteni şi împărtăşirea problemelor cu ei;
• •Schimbarea stilului de viaţă: a avea aşteptări realiste, schimbarea abordării unor probleme, exprimarea sentimentelor, menţinerea unui simţ al umorului.

Aceste schimbări ale stilului de viaţă sunt bune nu numai pentru controlul stresului, ci şi pentru sănătatea mintală şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Dacă adaptarea la stres continuă să reprezinte o problemă, este bine să se ia în considerare posibilitatea de a vorbi cu un specialist care poate oferi un antrenament de relaxare.

Cum se poate face faţă vocilor

Uneori, vocile pot reprezenta o sursă semnificativă de stres şi teroare. Există strategii simple care reduc sau elimină vocile:

• •Ţinerea unui jurnal al vocilor pentru a ajuta la identificarea şi evitarea situaţiilor în care acestea reapar;
• •Găsirea unei persoane de încredere pentru a vorbi despre vocile pe care bolnavul de schizofrenie le aude. De exemplu, un psiholog;
• •Concentrarea atenţiei pe activităţi ca cititul, grădinăritul, cântatul sau ascultatul muzicii;
• •Vocile trebuie provocate, prin discuții sau prin a le cere să dispară.
• •Anxietatea şi stresul pot fi controlate folosind tehnicile descrise în acest capitol;
• •Medicamentul antipsihotic trebuie luat în modul în care a fost prescris;
• •Drogurile şi alcoolul trebuie evitate.

Cum poate fi evitată depresia

Depresia este des întâlnită în schizofrenie, afectând până la unul din trei bolnavi de schizofrenie. Simptomele depresiei sunt greu de diferențiat de simptomele negative sau de efectele secundare ale medicamentelor antipsihotice. Dacă observați că un prieten sau cineva din familia dumneavoastră suferă, de simptome ale depresiei, aduceţi acest lucru la cunoştinţă medicului specialist.

Este important să fiţi precauţi şi să căutaţi sfaturi mai devreme decât mai târziu. Datorită medicamentelor antidepresive şi tratamentelor ce implică împărtașirea și, implicit, descărcarea sentimentelor, depresia este deseori tratată cu succes!

Medicația antidepresivă

Antidepresivele sunt folosite, în mod uzual, în tratamentul depresiei. Antidepresivele nu reprezintă soluţia la problemele vieţii, dar pot îmbunătăţi starea şi vă pot ajuta în rezolvarea mai uşoară a problemelor.

Antidepresivele moderne, cum ar fi inhibitorii selectivi de serotonină (ISS), îmbunătățesc starea prin creșterea cantității de serotonină din creier. Exemple de ISS: citalopram (Cipramil), sertralină (Lustral), fluoxetină (Prozac) și paroxetină (Seroxat).

Majoritatea oamenilor ce suferă de depresie răspund la aceste medicamente, dar îmbunătăţirea stării generale poate fi întârziată cu 10-20 zile, deci este important ca modul de administrare a tabletelor să fie respectat. Un somn mai bun este primul semn de îmbunătăţire.

Ca toate medicamentele, acestea pot avea efecte secundare, dar sunt mai sigure şi mai tolerabile decât alte tipuri mai vechi de antidepresive. Efectele secundare ce pot apărea sunt: ameţeli, dureri de cap, stări de greaţă, nelinişte şi sedare.

Tratamente psihologice pentru depresie

Deşi antidepresivele sunt deseori cele mai accesibile opţiuni de tratare, acestea pot fi potențate, sau acțiunea lor poate fi întărită, prin consiliere psihologică și prin intervenție psihoterapeutică.

Antidepresivele sunt, în general, preferate de bolnavii de schizofrenie pentru că sunt văzute (în mod corect) drept cele mai potrivite metode de tratament sau intervenție pentru problemele ce țin de subconştient. Tipurile de consiliere psihologică cele mai potrivite pentru depresie în schizofrenie sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tipul de consiliere psihologică ales depinde mult de circumstanţele şi deschiderea bolnavului și a familiei sale, cu înștiințarea medicului curant, dar, mai ales, de resursele disponibile din zonă.

Tratamentele psihologice sau de consiliere care pot fi folosite în cazul depresiei în schizofrenie

Cele mai întâlnite erori de gândire în depresie

Unele din cele mai întâlnite greşeli de gândire, în depresie, includ:

A trage concluzii la întâmplare, generalizând:

Emiterea unei judecăți de valoare sau extragerea unei concluzii dintr-un eveniment sau afirmație singulară.

Exemplu: Vânzătorul mi-a aruncat o privire răutăcioasă. Toată lumea mă urăşte.

Exagerarea sau lipsa de apreciere:

Supraestimarea sau subestimarea importanţei unui eveniment.

Exemplu: Moartea pisicii mele înseamnă că nu mai am niciun motiv să trăiesc.

Gândirea pesimistă:

Concentrarea pe un singur eveniment negativ, ignorând alte evenimente pozitive.

Exemplu: Nu sunt implicat într-o relaţie - deşi am o familie iubitoare şi îmi fac repede prieteni.

Gândirea divizată:

Tipul de gândire „totul sau nimic”.

Exemplu: Dacă ea nu vine azi să mă vadă, atunci înseamnă că nu mă iubeşte - deşi ea se gândeşte la mine tot timpul şi nu are un mijloc de transport să ajungă la mine.

Auto-învinovățirea sau supra-responsabilizarea:

Legarea unor evenimente independente de propria persoană.

Exemplu: Asistenta şi-a dat demisia din cauza mea - deşi ea a plecat din cauza unor probleme de familie.

Gândirea catastrofică:

A te aştepta ca un dezastru să se întâmple în orice moment.

Exemplu: Dacă plec până la magazin în această după-amiază, e foarte probabil să mă calce maşina.

Ce se poate face pentru a scăpa de depresie

Există mai multe lucruri prin care se poate scăpa de depresie:

• •Se cere ajutor doctorului personal și se respectă orice reţetă de medicamente ar elibera acesta;
• •Transformarea unei sarcini mai mari în mai multe sarcini mici;
• •Fixarea unor scopuri realiste;
• •Se evită luarea unor decizii importante (divorț, renunțarea la locul de muncă, etc) în timpul depresiei;
• •Împărtăşirea sentimentelor și a gândurilor cu prieteni sau oameni apropiați;
• •Implicarea familiei și a prietenilor. Ei pot să ajute bolnavul, oferindu-i companie, răbdare, afecţiune, înţelegere, încurajare şi suportul de care are nevoie;
• •Plimbările în aer liber;
• •Practicarea de activități plăcute, recreative: cititul unei cărți, mersul la cinema, vizitarea unor prieteni – orice ar putea lua gândul de la ideile negative va ajuta.
• •Mai mult exerciţiu fizic uşor;
• •Somn suficient;
• •Folosirea tehnicilor discutate în secţiunea anterioară pentru a reduce stresul şi anxietatea.

Luptă cu gândurile negative! este poate cel mai important sfat dintre toate. Se realizează o listă cu gândurile pozitive pe care bolnavul de schizofrenie le are despre sine (s-ar putea să aibă nevoie de ajutor cu această listă). Bolnavul ține lista cu el şi o citeşte de câteva ori pe zi. Oricât de rău acesta s-ar simți, trebuie să-și amintească că nu se va simţi aşa mereu. Bolnavul de schizofrenie trebuie să aibă mereu aşteptări realiste în ceea ce-l privește. Îmbunătăţirile în starea sa generală se vor vedea imediat.

Bolnavul trebuie să aibă la îndemână datele de contact ale unor persoane la care poate apela în momentul în care se simt copleşiți de gânduri sinucigaşe. Apelarea imediată a psihiatrului este cea mai potrivită, însă este bine ca bolnavul să aibă la îndemână și alternative pentru a nu rămâne blocat într-o singură variantă.